La mulți ani Iosif!

La mulți ani dragul nostru Iosif! Ai un nume special, așa cum și tu ești un băiat special, semnificația numelui tău fiind "Dumnezeu să înmulțească", "să adauge" și "Domnul a adăugat". Într-adevăr Domnul ne-a îmbogățit familia prin nașterea ta și Îi suntem recunoscători. Numele pe care-l porți ți l-am dat după cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacov, Iosif, un tânăr iubitor de Dumnezeu și integru. Ne dorim ca în tot ce faci și oriunde vei pune mâna, Dumnezeu să înmulțească și să binecuvânteze.

Încă de la început te-ai evidențiat ca fiind un copil liniștit, care totuși începând cu șașe luni ți-ai cerut porția de atenție prin țipete insistente :) Ești un băiat ascultător, cu un temperament așezat și ambițios. Replicile tale spuse rar, calm și apăsat ne-au luat prin surprindere și ne-au distrat de multe ori. Mă bucur de fiecare dată când primesc din partea ta călduroase îmbrățișări spontane și aprecieri de genul: "wow, ce bine miroase, e foarte super, e delicios, mulțumesc mami".

Îmi place că ești un băiat stăpânit și deși ești împăcuitor, nu îi lași toată "șefia" surorii tale mai mari. Știi când să spui nu,și știi când să-ți ceri drepturile, știi ce vrei, ce-ți place și ce nu. Ești sociabil, comunicativ și curios. Îți place să întrebi de ce, dar nu exagerezi cu această întrebare. Când cunoști persoane noi, inițial păstrezi o distanță, nu vorbești mult, te uiți în altă parte, dar după ce capeți încredere începi să fii relaxat și comunicativ, ba chiar apoi vrei toată atenția celuilalt și nu accepți alți "concurenți". Uneori când ai fost lovit din greșeală, te-ai abținut să plângi și când ai fost întrebat de ce ești supărat ai dat vina pe altceva pentru supărarea ta. Nu știu de ce ai procedat așa, dar ai fost simpatic și ne-ai uimit pentru stăpânirea ta. Ești un băiat atașat de mămica ta. Nu poți să stai prea mult fără mine :) Nici nu prea te-am lăsat să stai fără mine. De câteva zile ai început să-l pronunți pe "L" și în alte cuvinte. Până acum spuneai doar "elmo" cu L corect.

Un proverb german spune că "cel care le dă lecții copiilor, învață mai mult decât ei" și îi dau dreptate. Învăț multe de la tine și de la surorile tale. Am văzut cum știi să împarți cu Eva, cum lași de multe ori de la tine ca să fie pace, cum tot timpul ești cel care ne dai și nouă să gustăm puțin din bunătățile pe care le primești. Cam toate atenționările și regulile pe care vi le transmit le memorezi cu precizie, pentru ca mai târziu să mă trezesc că le repeți și-i înveți pe cei mai mici sau mai mari: "Timotei, acum este ora de culcare și trebuie să dormi", "Eva, dacă pui mâna acoio te aizi", "Iafaiei, dacă te duci acolo e foaite peicuios", etc Sau dacă știi că nu aveți voie la desene și Eva vrea (deși și tu ai vrea), vii repede sfătos și grav spunându-mi: "mami, Eva a spus cuvântul desene și nu trebuia să-l zică" :) )))

Venirea Sofiei te-a pus un pic în alertă. Nu ți-ai cerut "drepturile" zgomotos ci a trebuit să ne dăm seama din comportamentul tău că ai nevoie de aceeași atenție pe care o primeai pe când erai mezinul familiei. Recunosc că am fost un pic concentrată la noul născut și nu ți-am mai dat porția de tandrețe de care aveai așa mare nevoie. Dar după ce am realizat că ai suferit, mi-am făcut timp în mod constant să te asigur de dragostea mea și să te îmbrățișez.

Un citat frumos spune: "Vei fi întotdeauna jucăria preferată a copiilor tăi" (Vicky Lansky). Chiar așa este. Am fost și încă sunt "jucăria" voastră preferată. Indiferent de jucăriile pe care ți le scot din cutie, tu te asiguri dinainte: "mami, dar te joci și tu?", iar dacă m-am ridicat de la joacă mă întrebi imediat: "mami, unde pleci, nu te mai joci?". Am învățat de la tine și de la surorile tale că trebuie să-mi fac timp să mă joc cu voi, să ne uităm pe cărți, să inventăm povești, să facem teatru de păpuși, să ne jucăm de-a v-ați ascunselea, etc Încă mă lupt cu mine însămi în mod constant pentru a reduce din activități sau pentru a renunța la diferite mici plăceri egoiste, ca să stau jos cu voi la joacă. Dar răsplata este pe măsură :)

Antoine de Saint-Exupery spunea că: "toți oamenii mari au fost mai întâi copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte". Așa este. Cu trecerea anilor am uitat sentimentul de liniște pe care îl aveam când eram copil, am uitat de plăcerea de-a mă juca și de-a inventa tot felul de scenarii și dialoguri cu jucăriile mele, de bucuria pe care o simțeam când mergeam la bunici și aveam libertatea de-a zburda în curte, în grădină și pe uliță. Dar mi le-am amintit o dată cu creșterea voastră și mi-am dorit să vă încurajez copilăria, să nu vă știrbesc din acea bucurie culminantă pe care o aveți când faceți ceva ce vă doriți sau vă place. Nu am reușit mereu. Uneori, când am fost preocupată de diverse responsabilități și de timpul care se scurgea parcă ținându-mi în ceafă o clepsidră amenințătoare, v-am eclipsat bucuria, v-am repezit și v-am "adus cu picioarele pe pâmănul omului matur". Încerc și-mi doresc din toată inima când sunt cu voi să devin ca un copil, lăsând de-o parte multele responsabilități și bucurându-mă cot la cot cu voi.

Pe măsură ce creșteți sunt din ce în ce mai conștientă că Jean Jacques Rousseau avea dreptate când spunea:  "Copilul ajunge pentru părinții săi după educația pe care o capătă: răsplată sau pedeapsă". Și în proporție de 90% îi dau dreptate. Mai sunt mici variabile, dar în mare parte este responsabilitatea noastră, prin dedicare, printr-o viață integră și transparentă și prin dependența de Domnul în creșeterea voastră. Dacă nu Îl iau pe Domnul alături, nu am acea înțelepciune care vine de sus, acea lumină pentru probleme specifie vouă și acele metode cerești de lucru adaptapte exact nevoilor voastre. Pe măsură ce creșteți realizez ce mare responsabilitate am față de voi.

În încheiere, aș vrea să-ți spun că mă bucur să fiu mama ta. Sunt onorată și totodată responsabilă înaintea Domnului pentru tine. Mă bucur că am copii și doresc să fiu mama care Domnul vrea să fiu și de care voi aveți nevoie.

One Response to “La mulți ani Iosif!”

Leave a Reply