Archive for the ‘Iosif’ Category

7 februarie – ziua lui Iosif

După 3 spătămâni de când am scris acest articol, de-abia acum mi-am făcut timp să-l public :D
Pe 7 februarie a trecut un an de când l-am născut pe Iosif. Ce binecuvântare am primit după ce au trecut durerile naşterii!
Iată-l acum după un an pe Iosif cel prietenos şi vesel, dar şi încâpăţânat şi gălăgios când vrea să se facă înţeles. La prima oră din zi stă liniştit în pătuţ şi vorbeşte singur, trage de jucăria lui muzicală şi ne aşteaptă uneori şi câte o jumătate de oră să venim să-l luăm. Dacă suntem în cameră, îl strigă pe Adi: ”tati, tati”, îl trage de nas, de urechi, se urcă pe el. E tare vesel.
Însă are nişte înclinaţii de mic explorator care îmi dau de furcă. Trage de tot ce poate: scoate butoanele de la aragaz, deschide uşa de la cuptor, umblă la dulpăiorul cu vase. Până să mă obişnuiesc cu noile lui preocupări a spart vreo câteva farfurii. Trage de orice se află la margine pe masă. Dacă se întâmplă cumva să uit uşa la baie deschisă, e primul la wc să se bălăcească sau să arunce jucării în cadă. Are o nouă pasiune: să alerge în pat de la o latură de lemn la cealaltă. Şi Eva ţopăie pe lângă el. Bineînţeles că mai au loc şi accidente intenţionate sau neintenţionate.
Îi place să se joace cu premergătorul de împins şi îl ghidează foarte bine.
Mănâncă bine, dar indiferent cât a mâncat, dacă ne vede mâncând face mare scandal să primească şi el.
Are noi cuvinte în vocabular: tati, pentru miau muu şi mee spune “ma”, pentru ham ham are un mod propriu de a imita pe care nu ştiu cum să-l redau în scris, pentru cucurigu spune: o. Ciocăne la uşă şi spune: da, da. Dacă vorbesc la telefon strigă cât îl ţin plămânii: da, da. Nu prea vrea să repete după mine: apă, papa, etc ca să nu mai strige. Mi-ar plăcea să mi le ceară frumos J O singură dată a vrut să spună apa, apoi a preferat forma de ţipat.
Îl iubeşte tare mult pe verişorul Daniel. Şi sentimentul este reciproc. Se bucură unul de altul când se văd. Discută pe limba lor. Are o simpatie aparte şi pentru Filip, un băieţel de la biserică cuminte şi vesel.
Este sociabil, stă la oricine în braţe, îi place să îi cânt, să mă joc cu el alergându-l prin cameră, sa ne jucăm amândoi cu mingea, cucu-bau, etc
Din primele luni am văzut că este foarte îndemânatic şi cred în continuare acest lucru. Mă uimeşte câte lucruri poate să facă şi cât de descurcăreţ este. Probabil pe viitor va avea un talent în direcţia aceasta.
Am început să mă bucur de scurte perioade de joacă între el şi Eva în care se joacă de-a v-aţi ascunselea, aruncă mingea de la unul la altul, se joacă cucu-bau, Evei îi place să-i dea să mănânce cu linguriţa. Nu lipsesc bineînţeles momentele de ceartă pe jucării sau în alte împrejurări.
A fost cam lung articolul, dar simt că n-am cuprins încă tot ce vreau să spun despre el.
 
Copiii sunt o binecuvântare de la Domnul, un mijloc puternic de prelucrare a părinţilor şi o oglindă a acestora. Ne aduc bucurii, dar şi frământari, ne provoacă să fim disciplinaţi, să ne ţinem cuvântul dat, să fim creativi, inventivi, clovni, povestitori, actori, doctori, cântăreţi, bucătari, etc Ne ajută să ne perfecţionăm în multe domenii în care poate n-am fi arătat interes.

Iosif la 10 luni

Ieri Iosif a împlinit 10 luni. Nu am mai scris de 4 luni despre progresele lui, care sunt nenumărate. Le scriu pe cele mai recente.

De câteva luni Iosif este mai gălăgios. Dacă vrea ceva ţipă. Acest lucru o agită pe Eva care şi ea ţipă la rândul ei. Dacă ascultă cineva de pe scară zice ca probabil ţinem ore de canto şi suntem la vocalize :)
Este tare ataşat de mine. Dacă lipsesc cel puţin o jumătate de ora din preajma lui, se bucură tare mult când mă întorc la el. Şi este tare drăgăstos apoi cu mine.
Este foarte expresiv. Pe faţa lui se poate citi uşor ce vrea. Pentru că nu ştie să-mi spună ce vrea prin cuvinte, se uita fix la obiectul respectiv şi începe să fie zgomotos.
Dacă-l supără Eva sau un alt copil, se întoarce la mine şi îi pârăşte. Îi cunosc privirea şi zgomotele specifice pentru pârât.

- la 9 luni am fost să-l cântărim şi să-l măsurăm la doamna doctor. Avea 9600 gr şi 75 cm înălţime. Urmează să-l cântăresc să văd cât are cum, dar nu cred că a luat prea mult. A fost bolnăvior şi i-au dat câţiva dinţisori, ceea ce i-a afectat pofta de mâncare.
- de pe la 9 luni se ridică în picioare când se află lângă ceva pe care se poate sprijini
- îi place să mă imite când fac ca indienii şi încearcă să ducă şi el mânuţa la gură făcând zgomot
- îi place să stăm pe covor şi să ne jucăm cu mingea. e tare încântat să mi-o arunce înapoi
- dacă îl plimb ţinându-l de mâini îi place foarte mult să lovească cu piciorul în minge sau în balon
- îi place foarte mult să strice cuburile pe care le construiesc împreună cu Eva şi pentru că m-am distrat foarte mult pe seama acestui lucru, nu cred ca se va dezovişnui uşor.
- recunoaşte multe cuvinte când îl întreb de ele şi se uită în direcţia resectiva: apa, mingea, muzica, banana, tati, Eva, anumiţi copii de la biserică, etc
- daca ne vede bătând din palme, bate şi el, dacă facem cu mâna face şi el
- uneori dacă aude melodia “If you’re happy” bate din palme
- când se joacă cu o maşinuţă face zgomt: brr
- îmi face bau din pătuţ şi in timp ce sta in picioare, se lasa pe vine si se uita prin plasa patutului apoi se ridica in picioare si uneori face un sunet ca de bau, dar nu pronunta bau
- îi place foarte mult să ma pun jos langa o latură a pătuţului iar el să se ridice pe varfuri sa ma vada şi apoi să se pitească şi tot aşa
- în ultima vreme când îl aşez în pat să-l schimb îşi duce mânuţele la ochi şi aşteaptă să ne jucam. E tare simpatic pentru ca tot timpul lasa un ochi puţin neacoperit şi mă urmareşte pe-acolo
- daca ii dau telefonul în mănâ si ii spun alo, il duce la ureche şi e tare încântat
- îi plac foarte mult animalele. când sunt în parc şi vede vreun căţel începe să se agite şi să strige după el de pune tot parcul în mişcare. i-am aratat o poza cu un catel. a fost tare incantat si punea mana pe el şi-l să-l mângâie.
- mai nou îi place să loveasca cu ciocănelul în xilofon şi să loveasca cu palma în clapele de la orgă. Până acum mânca ciocănelul de la xilofon.
- ii place f mult sa mearga tinandu-l de ambele maini, însă nu vrea sa faca nici un pas daca il tin doar de o mana.
- dacă nu-şi dă seama că-l las fără sprijin în picioare, stă cateva secunde, dar deocamdată nu vrea mai mult
- chiar înainte să împlinească 10 luni, a început să meargă de-a buşilea. a fost mare eveniment.
- a incercat şi înainte de multe ori sa plece de-abusilea dar muta doar mainile, picioarele ramanand pe loc, astfel incat cădea pe bruta si se supara
- acum are 6 dinţisori, al şaptelea de-abia a facut o spărtură în gingie. şi cel de-al optulea stă să iasă
- ieri am fost pe la bunicul şi ne-am distrat copios când l-am văzut pe Iosif imitându-l pe bunicul cum râde.
- îi place tare mult când cant împreună cu Eva. Stă foarte atent şi liniştit. Mai nou are şi el acelaşi obiecei pe care-l avea Eva când era mică, să se uite fix în gura mea când cant de parcă ar vrea să înţeleagă cum fac.
- îi place şi lui seria de filmuleţe educative Baby Einstein şi face mult zgomot când vede ceva ce-i place
- repetă trei cuvinte conştient după mine: tata, papa şi da. Dacă-l pun să zică mama, zice tot tata :)
- să nu uit să amintesc de faptul că o iubeşte foarte mult pe Eva. este numai cu ochii după ea. daca îl bagă în seamă şi râde cu el este foarte fericit. cu nimeni nu râde aşa mult cum râde la ea. nici măcare cu mine.

Îi mulţumesc Domnului pentru Iosif. Este un copil cuminţel. A fost foarte sănătos, cu mici excepţii, dar a făcut forme uşoare de răceală. Nu am apelat pănâ acum la niciun antibiotic, asta şi datorită sfaturilor doamnei doctor Claudia Filip.

Iosif la 6 luni

De data aceasta am sărbătorit împlinirea celor 6 luni ale lui Iosif în tabără la munte (pe 7 august). La prima oră din zi l-am cântărit şi avea 8410 grame. Mari emoţii în preparea primei mese de diversificare: morcov fiert şi pasat. A păpat cu poftă. Uitasem cum este să am grijă să nu se păteze bebe pe hăinuţe. Deşi am avut un scăunel special, bărbiţă şi serveţele, ne-am murdarit amandoi pe haine, pentru că a dat din mâini şi a scos sunete cu mâncare în gură. Bineînţeles că am făcut poze pentru a păstra spre amintire prima masă diversificată.

În primele 3 zile i-am dat morcov, apoi am adăugat treptat păstârnac, ardei şi ceapă. Recunosc că nu m-am abţinut şi într-o zi în tabără i-am dat şi puţin piept de pui. L-a mâncat cu foarte mare poftă şi cum termina ce avea în guriţă ţipa la mine să-i mai dau : )) Azi i-am dat prima oară măr copt. Am întâmpinat însă nişte probleme. Pentru că a avut roşu în gât şi apoi amigdalele inflamate, şi încă le are, nu prea i-a mai plăcut să mănânce mâncărică. Cum începeam să-i dau, începea şi el să se enerveze şi să ţipe. După ce i-am administrat panadol, apoi nurofen şi i-am badijonat gâtul cu albastru de metil şi mai nou cu un amestec special recomandat de doctor, a început iar să mănânce. Dar astăzi probabil din cauze unor ciupercuţe pe care le-am observat pe limbă, cred că nu i-a plăcut aşa mult mărul, care era mai acrişor. Dar a mâncat câteva linguriţe.

Am observat la aproape 6 luni că a început să bată foarte bine din palme şi zgomotos. E tare încântat de acest lucru. Mai nou, când îi spun bravo, începe să bată din palme. Îi place de asemenea să se lovească peste burtică cu palmele, dacă-l ţin în braţe mă loveşte peste umeri, dacă-i dau o păpuşă în braţe, o loveşte peste cap cu zgomot. Dacă-l vede pe Adi se bucură şi începe să lovească cu palmele. Dacă-i arăt cum lovesc două jucării mă imită lovindu-le şi el.

Mă bucur că Iosif nu este pretenţios în privinţa locului în care doarme. Dacă doarme cu mine în pat câteva nopţi, nu se supără în următoarele nopţi dacă îl mut în pătuţ. Doarme la fel de bine şi acolo, dar se trezeşte bineînţeles de câteva ori să-şi ceară porţia de lăptic.

În ceea ce priveşte ţipetele, o urmează îndeaproape pe Eva. De vreo săptămână a început şi el să ţipe atunci când nu-i mai convine ceva. Şi ţipă foarte tare.

Dacă-l las la cineva în braţe şi se întămplă să trec pe acolo, ţipă după mine şi întinde mâinile să-l iau. Probabil aşa este normal să facă un bebeluş, dar dacă Eva a fost diferită în foarte multe aspecte, acum mă mir de orice este nou la Iosif.

În aceste zile am fost puţin cam neliniştită pentru sănătatea lui Iosif, dar el a făcut faţă foarte bine amigdalelor inflamate. Este un virus sau bacterie contactate probabil de la Eva, deoarece ea avut probleme similare înainte. El este în continuare la fel de activ şi de atent. Îşi exprimă cu zgomot dorinţele şi pretenţiile şi mănâncă cu pofta lăptic. Se pare că în curând îi vor da doi dinţisori jos. Îl urmăresc îndeaproape să văd cum va reacţiona şi în ce zi vor răsări.

Viaţa de mamă a doi copii, nu mai este la fel de uşoară ca în primele luni, pentru că Eva este la fel de energică ca în prima zi, iar Iosif îşi vrea şi el porţia de atenţie care se măreşte pe zi ce el creşte. Când vin la Domnul şi-i cer ajutorul, îmi dă putere şi bucurie în treburile gospodăriei şi în creşterea şi educarea copiilor noştri şi Îi mulţumesc pentru aceasta! Dar recunosc că de multe ori n-o fac şi atunci apar momente de nemulţumire şi negativism. Ştiu că trebuie să rămân în continuare dependentă de ajutorul Lui pentru că El este Cel mai bun Sfătuitor şi Ajutor în orice domeniu.

Cinci luni alături de Iosif

Cu ocazia împlinirii celor 5 luni, i-am inaugurat pătuţul. Până acum a dormit într-un landou şi nu prea mai avea loc

La această vârstă, Iosif are 8150 grame şi mănâncă doar lapte de la sân.

Mâinile şi le coordonează foarte bine, studiind cu atenţie jucăriile şi întorcându-le pe o parte şi alta şi bineînţeles ducându-le la guriţă. Dacă pierde o jucărie, cu multă răbdare şi perseverenţă se întoarce pe toate părţile încercând sa o recupereze.

La 5 luni a început să se întoarcă de pe spate pe burtă dar nu şi înapoi. Problema a apărut noaptea când se întoarcea pe burtă şi începea să plângă pentru că nu se putea întoarce la loc. Însă cam pe la 5 luni jumătate a început să se întoarcă şi de pe burtă pe spate. De-acum au început rostogolirile. În căteva mişcări este la perete şi se enervează că nu mai are unde să se rostogolească. Este tare încântat când stă pe burtă pentru că ne vede şi pe noi într-o poziţie normală. Când stă pe burtă îi place să mă joc cu el, iar el râde la mine şi îşi ascunde capul între mâini. Dacă-i pun o jucărie în apropiere încearcă să ajungă la ea împingând în picioare, dând semne premergătoare mersului de-a buşilea. Tot de pe la 5 luni jumătate, atunci când îl ţin în braţe, împinge în picioruşe stând în picioare câteva secunde.

Este foarte atent la Eva, o urmăreşte peste tot prin cameră. Dacă se întâmplă ca ea să se joace lângă el, atunci stă cuminte şi se uită la ea cu atenţie. Este singura la care râde cu zgomot când şi ea râde la el. Astfel de momente de râsete între el şi Eva durează câteva minute şi sunt tare tare simpatici. Lui îi este tare drag de ea. Dimineaţa când se trezeşte, Eva se duce la el şi-l salută: "Bună dimineaţa Otif"

Am observat şi la el obiceiul de a se supăra când îi dau unele jucării. Nu ştiu de ce, dar uneori stă cuminte în scoică şi dacă-i dau o jucărie, după câteva minute începe să se enerveze şi să ţipe.

La 5 luni şi 3 săptămâni a spus prima oară "mama". În următoarele zile au apărut şi alte silabe: tata, dada, eta, papa. Nici una din silabe n-a spus-o cu adresă, dar m-am bucurat tare mult de fiecare din ele.

Prima lui experienţă cu cortul la munte a fost la sfârşitul lui iulie. A dormit foarte bine în cort, deşi noaptea a plouat şi era mult zgomot. El era foarte mulţumit că doarme lângă mami toată noaptea :) Am fost şi la bazin de câteva ori vara aceasta, şi nu ar mai fi ieşit din apă. Prima oară a stat în apă o oră jumătate fără să scoată măcar un sunet fiind aşa de încântat de apă.


Am uitat să menţionez că odată cu creşterea devine mai pretenţios. Nu mai este Iosif cel liniştit. Cam toată ziua plânge după mine şi nu mai vrea să stea în scoică sau în scăunel lângă mine, ci vrea în brate. Acesta este un motiv de stres si oboseală pentru mine, deoarece am treabă şi sunt nevoită să-l las să mai plângă.

Îi mulţumesc Domnului câ până la această vârstă frumosul nostru băieţel, a fost foarte sănătos şi s-a dezvoltat bine în toate privinţele.

Patru luni alături de Iosif

Pe 7 iunie Iosif a împlinit 4 luni. Mulţumesc Domnului că este în general un copil cuminte şi vesel. Cam după ce a împlinit 3 luni a început să fie puţin mai preteţios dorind să vadă pe cineva prin preajmă. Nu-i mai place să stea singur în cameră, dar dacă-l iau cu mine şi-l pun în scoică este mulţumit.

La capitolul motricitate, am observat că între 3 şi 4 luni a început să se întoarcă cu uşurinţă de pe partea stângă pe partea dreaptă. Cam după ce a împlinit 4 luni a început să se joace mai mult cu mâinile şi să le coordoneze mai bine. Le întinde în aer şi le studiază cu atenţie, întinde mâna şi-mi atinge faţa, apucă mai bine obiectele, etc. Deja sunt foarte atentă ca atunci când îl pun în pat să nu fie nimic în prejma lui pentru că apucă şi duce la gură.

Într-o zi i-am făcut Evei suc de mere şi morcovi. De curioasa i-am pus şi lui Iosif într-un biberon să văd cum reacţionează. Spre uimirea mea nu l-a deranjat deloc gustul tetinei când a dat de suc, ci a băut cu pofta 30 de ml. Acest test m-a costat două zile în care Iosif nu a mai avut scaun şi am stat cam stresată până i s-a reglat stomăcelul : D

Îi place foarte mult să lovească cu piciorele în ceva, cum ar fi marginea landoului, a pătuţului sau în mine dacă stau lângă el. Mai nou are o altă plăcere: când mănâncă se urcă picioarele pe mine sau când stă în pat dacă se aşează cineva lângă el imediat îşi reazămă picioarele pe acea persoană.

Când este binedispus chiuie. Mai are un obicei tare haios, dar nu ştiu cum să-l prezint: în timp ce scoate limba sau ţine buzele apropiate, scoate scuipat cu zgomot. Se umple tot de salivă dacă nu sunt atentă.

Îi place foarte mult să vorbesc şi să mă joc cu el. Este foarte receptiv şi comunicativ. Deocamdată nu ştie să râdă în hohote. Dacă-l gâdil scoate un zgomot foarte ciudat, greu de explicat.

Este tare cuminte când îi fac baie. Se supără puţin după ce-l scot din apă, dar nu plânge.

Greutate lui este undeva pe la 7600 gr.

Mă bucur că la prima oră din zi Iosif stă cuminte în cărucior aproape o oră jumătate chiar două şi pot să alerg după Eva prin parc. Dacă ar vrea în braţe, nu aş putea să stau afară pentru ca Eva n-are astâmpăr şi se duce în multe locuri periculoase. Dacă este hrănit Iosif stă cuminte în cărucior şi seara când ieşim în parc, dar parcă nu aşa mult ca dimineaţa.

Atât un copil cuminte cât şi unul năzbâtios, sunt un dar de la Domnul. Îi mulţumesc Domnului pentru Eva şi pentru Iosif. Am nevoie de putere, răbdare şi înţelepciune de la El în creşterea şi educarea lor.

Trei luni alături de Iosif

Pe 7 mai Iosif a implinit 3 luni si mai bine de 7 kilograme. Este in continuare un copil cuminte.

Cand ies in parc, daca este satul doarme linistit in carucior si eu o pot umbla dupa Eva. La biserica daca este satul, sta in scoica linistit si nu ma deranjeaza. In general adoarme singur sau la san.

In ultima vreme nu-i mai place asa mult sa stea pe spate, de aceea il asez pe o perna ca sa vada mai bine ce este in jurul lui. Ii place sa stau cu el de vorba. Daca plec de langa el incepe sa planga si cum ma intorc se linisteste. Cand am treaba prin camera, nu ma pierde nici o clipa din ochi, isi suceste capul in toate directiile ca sa sa ma vada. E un scump. Uneori cand ma asez langa el si am treaba, sta atent cu ochii la mine asteptand sa-i spun ceva, imediat ce ma uit la el incepe sa dea din maini si picioare, sa rada si sa vorbeasca.

De mai bine de o luna a inceput sa-si suga degetul cu mare pofta. Mai nou introduce toate degetele si uneori ambele maini. Initial am crezut ca nu se satura, dar dupa mai multe cercetari si probe am realizat ca nu asta este cauza. Pur si simplu ii place sa rontaie ceva.

Cam de pe la 3 luni am inceput sa-i agat jucarii deasupra patutului. Este foarte incantat de ele. Da din picioare si din maini si incepe sa le vorbeasca. Sta asa foarte mult timp si nu se plictiseste. Uneori ii deschid palma mainii drepte si ii pun o jucarioara. Dupa 15-20 de minute il gasesc tot cu ea in mana desi nu stie sa se joace cu ea :)

Ii multumesc Domnului pentru el si Eva si Il rog sa-i protejeze, sa le dea sanatate si noua intelepciune si rabdare in cresterea lor.

Eva şi Iosif

Uneori în timp ce se joacă prin casă, deşi este absorbită de ceea ce face, dacă-l aude pe Iosif că gângureşte sau că plânge, imită exact sunetul pe care acesta l-a scos.
 
Cum prinde ocazia îl dezbracă pe Iosif. Îi scoate căciula, îi desface capsele. Spre dezamăgirea ei nu prea îi ofer astfel de ocazii.
 
Când este plecată de-acasă şi o aştept pe geam, primul lucru care mă întreabă de jos este: mami, e Otit? (mami, unde e Iosif) Sau îmi strigă: Otit nani cacameă (Iosif face nani în cameră)
 
Dacă plânge un copil în parc îmi spune: “pâde Otit” Dacă plânge Iosif, spune: a cut caca Otit
 
Orice bebeluş din reviste se numeşte Otit :)

Iosif cel prietenos

Astăzi se împlinesc două luni de când s-a născut Iosif.

Ne-am tot imaginat înainte de naştere cum va fi viitorul nostru bebeluş. Si nu prea aveam altă idee decât cea a Evei, aşa că ne-am aşteptat să fie destul de greu. Văd de multe ori feţe mirate când le spun că nu mă aşteptam să fie aşa de uşor cu doi copii. Iosif este un copilaş tare prietenos şi liniştit. Dacă este sătul, odihnit şi schimbat, primeşte pe toată lumea cu zâmbete şi cu gângureli. Mă uimeşte cât de mult poate să gângurească.

Se întâmplă de multe ori să nu mă pot duce imediat la el când plânge. Mă aşteaptă să-i dau să pape şi după ce îl aşez la sân, în loc să înceapă să mănânce el începe să zâmbească la mine şi să-mi vorbească. După mai multe încercări, am reuşit să-l înregistrez pe telefon într-un astfel de moment de comunicare.

Pe 2 martie am sesizat prima oară că râde la noi când îi vorbim. Şi tot în acea zi am observat câ încearcă să gângurească. Şi într-adevăr din acea zi s-au văzut evoluţii semnificative.

Deocamdată a luat bine în greutate. La 6 săptămâni cântărea 5 kilograme 700

Îmi amintesc că atunci când Eva era mică îmi doream foarte mult să merg în parc cu ea în cărucior şi să stau şi eu liniştită să citesc o carte aşa cum vedeam la alte mămici. Nu am reuşit acest lucru pentru ca Eva pur şi simplu nu suporta căruciorul. Acum însă lucrurile stau altfel. Dacă Iosif este schimbat şi sătul, doarme tot timpul căt stăm afară. Dar nu îmi mai pot vedea împlinită dorinţa : )) pentru că trebuie să alerg după Eva. Sunt însă mulţumită că mă pot ocupa de ea bine pentru că el îmi permite asta.

Îi mulţumim Domnului pentru amândoi copiii noştri. Îi mulţumim că Iosif este sănătos. Dacă Eva a fost destul de răcită de două ori până acum şi chiar şi eu am fost, el a avut doar puţin nasul înfundat fără alte complicaţii.

Aventuri cu Eva şi Iosif

Ieri seară pentru că Adi nu era acasă, a trebuit să-i găsesc Evei o ocupaţie pentru ca să-i pot face liniştită baie lui Iosif. Aşa că i-am pus puţină apă în cadă şi am lăsat-o să se joace cu jucăriile. Nu i-a plăcut deloc că o las singură şi era cam nemulţumită. Într-un anumit moment m-am dus să verific ce face în baie şi am găsit-o mâncând o bucată considerabilă de săpun. A trebuit să o pun să scoată tot din gură şi să o spăl cu periuţa de dinti. Începuse să facă balonaşe :) S-a cam speriat când a început să simtă gustul săpunului şi nu a mai vrut să stea în baie. Am fost nevoită să mă întorc la Iosif şi Eva în tot acest timp m-a strigat continuu. Nu cred ca le-a prea plăcut vecinilor concertul oferit de Eva fără cererea lor, dar n-am avut ce să fac. Imediat după ce am terminat cu băiţa lui Iosif, am luat-o şi pe Eva în prospop ca să ma ajute la îmbrăcarea frăţiorului ei. Până la urmă am reuşit să am doi copii spălaţi, îmbrăcaţi şi culcaţi, iar a doua zi ne-am trezit fericiţi şi am luat-o de la capăt cu alte aventuri şi păţanii.

Iosif

Pe langa ziua nunţii şi naşterea Evei, venirea pe lume a lui Iosif face parte din evenimentele cele mai frumoase din viaţa mea şi a lui Adi. S-a născut pe 7 februarie la ora 10 şi 18 minute. Nu am suficiente cuvinte să exprim sentimentele de bucurie şi emoţie pe care le-am simţit din momentul în care l-am văzut prima dată. Este aşa de frumos să-l privesc în fiecare moment, să vorbesc cu el, să-l alăptez şi să-l ţin în braţe. Cred că fiecare mamă înţelege la ce mă refer.

Primele două lucruri pe care le-am sesizat imediat după ce s-a născut au fost faptul că este brunet şi faptul că plânge mai încet decât plângea Eva :) După ce mi l-au adus în salon, i-am studiat trăsăturile fizice şi am sesizat că are forma ochilor de chinez (ceea ce nu găsim nici în neamul meu nici în al lui Adi), gropiţă în barbă ca mine, o formă ciudată a urechilor (eu şi Adi căutam curioşi vreo rudă care ar putea avea aceeaşi formă), degetele de la mâini şi de la picioare asemănătoare celor din neamul meu. Nu mai spun că avea unghiile foarte lungi şi nu m-am putut abţine să nu i le tai cât mai repede. Nasul era lat şi plin de puncte albe. Forma nasului nu seamănă nici cu a mea nici cu a lui Adi, cel puţin deocamdată. În schimb are o formă a capului foarte frumoasă şi de multe ori îi dau căciuliţa jos ca să-i admir căpuşorul frumos.

Ştiu că toate aceste trăsături se vor schimba foarte mult odată cu creşterea lui. Unele vor dispărea, iar altele se vor contura mai bine. Dar nu am putut să nu caut asemănări şi deosebiri cu un neam sau altul ;) Şi mai ştiu că toţi prietenii şi rudele îşi vor da cu presupusul că seamănă cu unul sau cu altul şi mă va binedispune diferenţa de opinie de la o persoană la alta. Şi eu am făcut la fel la rândul meu cu copiii altora.

Deocamdată Iosif nu are dureri de burtică. Am mâncat orice şi nu l-a afectat. Se poate să apară mai târziu aceste dureri de burtă şi atunci voi încerca să fiu mai atentă, dar până atunci mă bucur de orice fel de mâncare.

Legat de somn, Iosif doarme şi mănâncă cam la 3 ore chiar 4 în timpul zilei. Am început să-mi pun ceasul să sune la 3 ore ca să-i dau eu dacă nu cere el. Noaptea trecută a dormit mai mult de 6 ore. Până la urmă i-am dat să mănânce fără să-mi ceară el pentru că mi s-a părut pauza cam mare. Îmi amintesc că Eva a dormit aşa cuminte doar prima zi după ce am adus-o acasă, în rest stătea trează cam toată ziua şi plângea după mine, iar noaptea se trezea din oră în oră să mănânce. Totuşi am fost mulţumitoare Domnului că se trezea şi mânca apoi se culca. Alte mămici stăteau treze cu copilul plângând în braţe fiind nevoite să-l legene, uneori fără rezultat.

Cred că este harul Domnului ca Iosif să fie deocamdată aşa cuminte. Sincer, nu mă aşteptam. Şi uneori, pentru că nu ştiu cum e să ai copil cuminte, mă îngrijorez că poate nu e ceva în regulă cu el şi mă duc să-l verific. Şi dacă se va schimba după un timp, tot Îi voi fi recunoscătoare Domnului pentru că e aşa cuminte în această perioadă de acomodare pentru mine. Mi-e puţin mai greu să ţin pasul cu toate activităţile din casă pe care le făceam şi înainte, de aceea sunt într-o perioadă de schimbare şi adaptare la noul ritm de viaţă alături de doi copii.