Archive for februarie, 2013

Două filme artistice folositoare părinţilor cu copil stângaci sau dislexic

Am găsit două filme care pot fi utile părinţilor care au un copil stângaci sau unul cu dislexie. Cel de-al doilea m-a impresionat până la lacrimi. Este foarte util atât părinţilor cât şi profesorilor.

The King's Speech 2010

Like Stars on Earth 2007

7 februarie – ziua lui Iosif

După 3 spătămâni de când am scris acest articol, de-abia acum mi-am făcut timp să-l public :D
Pe 7 februarie a trecut un an de când l-am născut pe Iosif. Ce binecuvântare am primit după ce au trecut durerile naşterii!
Iată-l acum după un an pe Iosif cel prietenos şi vesel, dar şi încâpăţânat şi gălăgios când vrea să se facă înţeles. La prima oră din zi stă liniştit în pătuţ şi vorbeşte singur, trage de jucăria lui muzicală şi ne aşteaptă uneori şi câte o jumătate de oră să venim să-l luăm. Dacă suntem în cameră, îl strigă pe Adi: ”tati, tati”, îl trage de nas, de urechi, se urcă pe el. E tare vesel.
Însă are nişte înclinaţii de mic explorator care îmi dau de furcă. Trage de tot ce poate: scoate butoanele de la aragaz, deschide uşa de la cuptor, umblă la dulpăiorul cu vase. Până să mă obişnuiesc cu noile lui preocupări a spart vreo câteva farfurii. Trage de orice se află la margine pe masă. Dacă se întâmplă cumva să uit uşa la baie deschisă, e primul la wc să se bălăcească sau să arunce jucării în cadă. Are o nouă pasiune: să alerge în pat de la o latură de lemn la cealaltă. Şi Eva ţopăie pe lângă el. Bineînţeles că mai au loc şi accidente intenţionate sau neintenţionate.
Îi place să se joace cu premergătorul de împins şi îl ghidează foarte bine.
Mănâncă bine, dar indiferent cât a mâncat, dacă ne vede mâncând face mare scandal să primească şi el.
Are noi cuvinte în vocabular: tati, pentru miau muu şi mee spune “ma”, pentru ham ham are un mod propriu de a imita pe care nu ştiu cum să-l redau în scris, pentru cucurigu spune: o. Ciocăne la uşă şi spune: da, da. Dacă vorbesc la telefon strigă cât îl ţin plămânii: da, da. Nu prea vrea să repete după mine: apă, papa, etc ca să nu mai strige. Mi-ar plăcea să mi le ceară frumos J O singură dată a vrut să spună apa, apoi a preferat forma de ţipat.
Îl iubeşte tare mult pe verişorul Daniel. Şi sentimentul este reciproc. Se bucură unul de altul când se văd. Discută pe limba lor. Are o simpatie aparte şi pentru Filip, un băieţel de la biserică cuminte şi vesel.
Este sociabil, stă la oricine în braţe, îi place să îi cânt, să mă joc cu el alergându-l prin cameră, sa ne jucăm amândoi cu mingea, cucu-bau, etc
Din primele luni am văzut că este foarte îndemânatic şi cred în continuare acest lucru. Mă uimeşte câte lucruri poate să facă şi cât de descurcăreţ este. Probabil pe viitor va avea un talent în direcţia aceasta.
Am început să mă bucur de scurte perioade de joacă între el şi Eva în care se joacă de-a v-aţi ascunselea, aruncă mingea de la unul la altul, se joacă cucu-bau, Evei îi place să-i dea să mănânce cu linguriţa. Nu lipsesc bineînţeles momentele de ceartă pe jucării sau în alte împrejurări.
A fost cam lung articolul, dar simt că n-am cuprins încă tot ce vreau să spun despre el.
 
Copiii sunt o binecuvântare de la Domnul, un mijloc puternic de prelucrare a părinţilor şi o oglindă a acestora. Ne aduc bucurii, dar şi frământari, ne provoacă să fim disciplinaţi, să ne ţinem cuvântul dat, să fim creativi, inventivi, clovni, povestitori, actori, doctori, cântăreţi, bucătari, etc Ne ajută să ne perfecţionăm în multe domenii în care poate n-am fi arătat interes.