Archive for aprilie, 2012

Să nu uităm niciodată dragostea şi răbdarea părinţilor noştri

 

Eva şi Iosif

Uneori în timp ce se joacă prin casă, deşi este absorbită de ceea ce face, dacă-l aude pe Iosif că gângureşte sau că plânge, imită exact sunetul pe care acesta l-a scos.
 
Cum prinde ocazia îl dezbracă pe Iosif. Îi scoate căciula, îi desface capsele. Spre dezamăgirea ei nu prea îi ofer astfel de ocazii.
 
Când este plecată de-acasă şi o aştept pe geam, primul lucru care mă întreabă de jos este: mami, e Otit? (mami, unde e Iosif) Sau îmi strigă: Otit nani cacameă (Iosif face nani în cameră)
 
Dacă plânge un copil în parc îmi spune: “pâde Otit” Dacă plânge Iosif, spune: a cut caca Otit
 
Orice bebeluş din reviste se numeşte Otit :)

Obiceiurile Evei

În jurul vârstei de doi ani am văzut schimbări în modul de joacă al Evei. A început să dea mai multă atenţie păpuşilor. Le culcă şi încearcă să le îmbrace. E interesant că ia toate păpuşile şi le aşează ordonat în pat, apoi se pune peste ele şi se înveleşte. Nu se preocupă că le rupe vreun os sau că nu mai au cum să respire. Aşa le iubeşte ea. M-am întrebat de unde ştie ea să stea cu ele în pat. Probabil de la mine, că la prânz ea, Iosif şi eu dorim toţi în acelaşi pat sub aceeaşi pătură.
 
M-a uimit de câteva ori când a făcut ordine din proprie iniţiativă. Odată a strâns jucăriile împrăştiate într-o cutie, fără să o pun eu. Când aranjez pătura pe pat se duce ea să îndrepte un colţ dacă  nu stă bine. Dacă aruncă ceva la gunoi şi cade pe lângă, ridică de jos şi pune la coş. Dacă o pun în scăunelul de masă şi tăviţa nu este curată îmi strigă: “mami, midelie!” Şi nu mănâncă până nu curăţăm. În rest ea este autoare dezordinii din cameră dacă o las mult nesupravegheată.
 
Când merg cu ea în parc, de multe ori se opreşte din joacă pentru a asculta discuţiile oamenilor sau a copiilor mai mari. Odată două fetiţe de vreo 11-12 ani discutau una cu cealaltă. Eva s-a dus aproape de ele şi asculta foarte atentă discuţia lor. Una din fete, probabil intimidată de privirea ei, a spus: “hai să mergem în altă parte să vorbim”. Şi au plecat amăndouă.
 
Un alt obicei pe care îl mai are, este să se oprească din joacă oridecâteori aude o maşină zgomotoasă. Se întoarce şi o priveşte până dispare din raza privirii ei. Adoră să privească şi să studieze tractoare, basculante, tiruri şi autobuze. Mai nou când vede un avion mi-l arată şi începe să cânte: “abion cu motol mi mine-n bol”
 
Într-o zi urcam anevoios panta de lângă parc, avându-l pe Iosif în cărucior şi pe Eva de mână. Din spate ne-au ajuns şi  ne-au depăşit o mămică cu fetiţa ei. Am observat că fetiţa aceea avea un mers mai apăsat pe fiecare picior. M-am distrat copios când am văzut că dintr-o dată Eva începe să meargă în spatele ei imitând-o. Apoi atenţia i-a fost distrasă de o maşină zgomogoasă. Am urmarit să văd dacă mi s-a părut faza cu imitaţia. Dar după ce maşina s-a depărtat Eva şi-a amintit de fetiţă şi a început iar s-o imite : )) Noroc că mama fetiţei nu s-a uitat înapoi.
 
De când i-am cumpărat volumul II de la Speranţa pentru copii, Eva nu se mai satură să-l asculte şi nu-i mai place volumul I (poate doar Ascultă picurii de ploaie”). Melodia ei preferată de pe volumul II este Pic pic picurii de ploaie”. Pentru că vedea mereu umbrele la copiii din video, îmi cerea să-i dau şi ei umbrelă de fiecare dată când asculta melodia. Aşa că i-am dat. Însă după un timp a vrut-o şi în alte momente din zi pentru că îşi amintea de cântec şi îl fredona prin casă. Şi n-am avut încotro decât să i-o dau. Până acum ne-am ales cu două umbrele rupte. Însă de-abia astăzi am conştientizat prezenţa unei probleme mai serioase. De ce astăzi? Pentru că astăzi a plouat. Dimineaţă când a văzut umbrele la oameni pe stradă a început să strige după ei: “Umbrela mie! Umbrela mie!” şi apoi a plâns şi s-a supărat. După ce am ajuns la biserică a văzut o umbrelă acolo şi iar a început să ţipe. Am pitit umbrela, dar imediat a intrat altcineva cu o alta…: )) şi iar a inceput scandalul. Nu ştim când se va vindeca de sindromul “umbrela”.
 
A început să-i placă tot mai mult să-i cânt. Şi nu mă lasă să mă opresc, ci-mi zice: "mami, mai câtă" sau "câtă mami!" Şi de multe ori vine aproape de mine şi se uită fix în gura mea de parcă ar vrea să vadă cum se produce sunetul sau cum se pronunţă cuvântul. Mă bucur foarte mult că-i place să-i cânt pentru că asta arată o sensibilitate muzicală pe care doream să o aibă.

Perle – partea a doua

De ceva timp Eva a început să articuleze cuvintele chiar şi acolo unde nu trebuie. Aşa că a ieşit ceva de genul:          
-steauaua
-când mergeam la unchiul Gicu, ea spunea că mergem la unchiul Gicul : ))
-imi spune: mami vreau lapte acrul
 
Într-o dimineaţă beam un pahar cu lapte. Mi-a spus: mami vreau cow…. Mi-a trebuit puţin timp să realizez că se referă la lapte. Totuşi este bine ca n-a zis vreau cat sau dog. Ceva ceva tot a înţeles ea dacă a făcut legătura între lapte şi cow : ))
 
Cineva i-a dat Evei o bomboană. Am întrebat-o: Eva cum spui? La care ea raspunde: Buna ziua!
 
-Eva, ce este aceea o suzetă? – Acadea
 
-Eva, cum se numeşte magazinul pe lângă care trecem noi acum? Kau…şi mai cum? Şi ea zice:…cow… şi începe să cânte melodia "the cow is giving milk", dar în română: "vaca ne dă lapte, vaca ne dă lapte" (vorbeam despre Kaufland)

 

 

Iosif cel prietenos

Astăzi se împlinesc două luni de când s-a născut Iosif.

Ne-am tot imaginat înainte de naştere cum va fi viitorul nostru bebeluş. Si nu prea aveam altă idee decât cea a Evei, aşa că ne-am aşteptat să fie destul de greu. Văd de multe ori feţe mirate când le spun că nu mă aşteptam să fie aşa de uşor cu doi copii. Iosif este un copilaş tare prietenos şi liniştit. Dacă este sătul, odihnit şi schimbat, primeşte pe toată lumea cu zâmbete şi cu gângureli. Mă uimeşte cât de mult poate să gângurească.

Se întâmplă de multe ori să nu mă pot duce imediat la el când plânge. Mă aşteaptă să-i dau să pape şi după ce îl aşez la sân, în loc să înceapă să mănânce el începe să zâmbească la mine şi să-mi vorbească. După mai multe încercări, am reuşit să-l înregistrez pe telefon într-un astfel de moment de comunicare.

Pe 2 martie am sesizat prima oară că râde la noi când îi vorbim. Şi tot în acea zi am observat câ încearcă să gângurească. Şi într-adevăr din acea zi s-au văzut evoluţii semnificative.

Deocamdată a luat bine în greutate. La 6 săptămâni cântărea 5 kilograme 700

Îmi amintesc că atunci când Eva era mică îmi doream foarte mult să merg în parc cu ea în cărucior şi să stau şi eu liniştită să citesc o carte aşa cum vedeam la alte mămici. Nu am reuşit acest lucru pentru ca Eva pur şi simplu nu suporta căruciorul. Acum însă lucrurile stau altfel. Dacă Iosif este schimbat şi sătul, doarme tot timpul căt stăm afară. Dar nu îmi mai pot vedea împlinită dorinţa : )) pentru că trebuie să alerg după Eva. Sunt însă mulţumită că mă pot ocupa de ea bine pentru că el îmi permite asta.

Îi mulţumim Domnului pentru amândoi copiii noştri. Îi mulţumim că Iosif este sănătos. Dacă Eva a fost destul de răcită de două ori până acum şi chiar şi eu am fost, el a avut doar puţin nasul înfundat fără alte complicaţii.

Eva şi urările de pe facebook

 

Pentru că nu mai am cont pe facebook, am văzut târziu de pe contul lui Adi ca mai sunt prieteni care i-au făcut urări şi pe facebook:

-La multi ani Eva. Multe binecuvantari! S-au nascut atatia copii in ultimul timp ca am uitat care cum au ziua de nastere. asa ca scuze daca am intarziat! C.

 

- La mulţi ani, Eva! A.

- la mulţi ani papuşică… M.

- la mulţi ani, să creşti mare şi cuminte A.

- La mulţi ani, minune mica!! L.

- Mulţi ani binecuvântați, prințesă! N.

- la mulţi ani ani frumoasă mică să fii binecuvântată! A.

Mulţumim pentru urări! Ce să zic de mică prinţesă… numai prinţesă nu e deocamdată la comportament : )) Poate doar în poze. De mică, da, sunt de acord, este în continuare destul de mică faţă de greutatea pe care ar fi trebuit să o aibă la vârsta ei, dar si consumă energie la greu…