Archive for februarie, 2012

Aventuri cu Eva şi Iosif

Ieri seară pentru că Adi nu era acasă, a trebuit să-i găsesc Evei o ocupaţie pentru ca să-i pot face liniştită baie lui Iosif. Aşa că i-am pus puţină apă în cadă şi am lăsat-o să se joace cu jucăriile. Nu i-a plăcut deloc că o las singură şi era cam nemulţumită. Într-un anumit moment m-am dus să verific ce face în baie şi am găsit-o mâncând o bucată considerabilă de săpun. A trebuit să o pun să scoată tot din gură şi să o spăl cu periuţa de dinti. Începuse să facă balonaşe :) S-a cam speriat când a început să simtă gustul săpunului şi nu a mai vrut să stea în baie. Am fost nevoită să mă întorc la Iosif şi Eva în tot acest timp m-a strigat continuu. Nu cred ca le-a prea plăcut vecinilor concertul oferit de Eva fără cererea lor, dar n-am avut ce să fac. Imediat după ce am terminat cu băiţa lui Iosif, am luat-o şi pe Eva în prospop ca să ma ajute la îmbrăcarea frăţiorului ei. Până la urmă am reuşit să am doi copii spălaţi, îmbrăcaţi şi culcaţi, iar a doua zi ne-am trezit fericiţi şi am luat-o de la capăt cu alte aventuri şi păţanii.

Iosif

Pe langa ziua nunţii şi naşterea Evei, venirea pe lume a lui Iosif face parte din evenimentele cele mai frumoase din viaţa mea şi a lui Adi. S-a născut pe 7 februarie la ora 10 şi 18 minute. Nu am suficiente cuvinte să exprim sentimentele de bucurie şi emoţie pe care le-am simţit din momentul în care l-am văzut prima dată. Este aşa de frumos să-l privesc în fiecare moment, să vorbesc cu el, să-l alăptez şi să-l ţin în braţe. Cred că fiecare mamă înţelege la ce mă refer.

Primele două lucruri pe care le-am sesizat imediat după ce s-a născut au fost faptul că este brunet şi faptul că plânge mai încet decât plângea Eva :) După ce mi l-au adus în salon, i-am studiat trăsăturile fizice şi am sesizat că are forma ochilor de chinez (ceea ce nu găsim nici în neamul meu nici în al lui Adi), gropiţă în barbă ca mine, o formă ciudată a urechilor (eu şi Adi căutam curioşi vreo rudă care ar putea avea aceeaşi formă), degetele de la mâini şi de la picioare asemănătoare celor din neamul meu. Nu mai spun că avea unghiile foarte lungi şi nu m-am putut abţine să nu i le tai cât mai repede. Nasul era lat şi plin de puncte albe. Forma nasului nu seamănă nici cu a mea nici cu a lui Adi, cel puţin deocamdată. În schimb are o formă a capului foarte frumoasă şi de multe ori îi dau căciuliţa jos ca să-i admir căpuşorul frumos.

Ştiu că toate aceste trăsături se vor schimba foarte mult odată cu creşterea lui. Unele vor dispărea, iar altele se vor contura mai bine. Dar nu am putut să nu caut asemănări şi deosebiri cu un neam sau altul ;) Şi mai ştiu că toţi prietenii şi rudele îşi vor da cu presupusul că seamănă cu unul sau cu altul şi mă va binedispune diferenţa de opinie de la o persoană la alta. Şi eu am făcut la fel la rândul meu cu copiii altora.

Deocamdată Iosif nu are dureri de burtică. Am mâncat orice şi nu l-a afectat. Se poate să apară mai târziu aceste dureri de burtă şi atunci voi încerca să fiu mai atentă, dar până atunci mă bucur de orice fel de mâncare.

Legat de somn, Iosif doarme şi mănâncă cam la 3 ore chiar 4 în timpul zilei. Am început să-mi pun ceasul să sune la 3 ore ca să-i dau eu dacă nu cere el. Noaptea trecută a dormit mai mult de 6 ore. Până la urmă i-am dat să mănânce fără să-mi ceară el pentru că mi s-a părut pauza cam mare. Îmi amintesc că Eva a dormit aşa cuminte doar prima zi după ce am adus-o acasă, în rest stătea trează cam toată ziua şi plângea după mine, iar noaptea se trezea din oră în oră să mănânce. Totuşi am fost mulţumitoare Domnului că se trezea şi mânca apoi se culca. Alte mămici stăteau treze cu copilul plângând în braţe fiind nevoite să-l legene, uneori fără rezultat.

Cred că este harul Domnului ca Iosif să fie deocamdată aşa cuminte. Sincer, nu mă aşteptam. Şi uneori, pentru că nu ştiu cum e să ai copil cuminte, mă îngrijorez că poate nu e ceva în regulă cu el şi mă duc să-l verific. Şi dacă se va schimba după un timp, tot Îi voi fi recunoscătoare Domnului pentru că e aşa cuminte în această perioadă de acomodare pentru mine. Mi-e puţin mai greu să ţin pasul cu toate activităţile din casă pe care le făceam şi înainte, de aceea sunt într-o perioadă de schimbare şi adaptare la noul ritm de viaţă alături de doi copii.