Archive for ianuarie, 2012

TV-ul şi computerul – piedici în calea dezvoltării

Am găsit un articol foarte util în revista "Ethos"şi vreau să vi-l prezint şi vouă. Sunt nişte întrebări utile pe care trebuie să ni le punem oridecâteori suntem tentaţi să-i lăsăm pe copiii noştri în faţa ecranelor de orice fel.


"Data viitoare când copilul dumneavoastră se uită la televizor, urmăriţi-l. Întrebaţi-vă ce face. Şi mai bine este dacă vă întrebaţi ce nu face:

- nu cercetează nimic

- nu işi antrenează nici capacităţile motrice fine, nici pe cele brute

- nu exersează coordonarea mână-ochi

- nu foloseşte mai mult de două simţuri

- nu pune nicio întrebare

- nu ia nicio iniţiativă

- nu este provocat personal

- nu rezolvă nicio problemă

- nu gândeşte analitic

- nu işi foloseşte imaginaţia

- nu comunică

- nu este nici creativ, nici constructiv"

Fragment luat din "The Mediawise Family" de Ted Baehr

 

Ted Baehr este critic creştin de film, jurist, teolog, expert în literatură şi preşedinte al comisiei creştine de film şi televiziune al SUA şi publică revista creştină "Movieguide – Ghidul filmelor". Face parte dintre persoanele cu mare influenţă la Hollywood.

Detalii despre Revista Ethos găsiţi pe: www.revistaethos.ro

Cum arată o zi alături de Eva

M-am mustrat de multe ori că nu îi acord Evei suficientă atenţie. Aproape în fiecare zi am câte ceva de făcut şi ea devine agitată şi plângăcioasă. Adevărul este că nu rezistă să facă ceva singură mai mult de 10-15 minute. Şi cred că 15 minute înseamnă mult. Singura activitate la care rezistă peste o jumătate de oră, deşi nu e corect să spun activitate, este să se uite la filmări video cu copii care cântă, cu animale şi desenele Baby Einstein.

Zilele acestea trebuie să stau mai liniştită, fără prea mult efort fizic, pentru că doamna mea doctor este plecată din oraş şi nu aş vrea să nasc fără dânsa. Mai am vreo 3 săptămâni pănă la termen, dar e bine să fiu prevăzătoare.

Pentru ca să pot sta mai mult fără să fie nevoie să o iau pe Eva de pe noptieră, masă, scaun şi alte înălţimi şi fără să fie nevoie să strâng mereu în urma ei, am găsit tot felul de activităţi care nu necesită prea multă mişcare şi care să o ţină pe Eva pe loc.

După ce am servit micul dejun, am dus-o la toaletă pentru că mi-a cerut. De obicei când are ceva mai serios de făcut, stă şi 10-15 minute controbăind prin reviste, studiindu-le şi apoi aruncându-le pe rând pe jos. Am profitat de ocazie făcând o scurtă curăţenie.

De Crăciun, Eva a primit de la Lavinia un set de forme geometrice care trebuie introduse fiecare prin orificiul potrivit. Evei îi place foarte mult să se joace cu ele dacă stau lângă ea şi o urmăresc lăudându-i fiecare mişcare bună. De aceea am luat formele geometrice şi am început jocul. Cu această ocazie am inventat noi cerinţe pentru ea şi am descoperit că ştie 10 forme din 12. Mai are de învăţat să deosebească pentagonul de hexagon. Dacă se întâmpla să închid câteva secunde ochii pentru că mi se făcea somn, mă striga imediat.

După aceea am luat Marele Dicţionar Vizual şi ne-am uitat împreună la instrumente muzicale şi animale. Recunosc că de data aceasta eu m-am plictisit mai repede, dar ea a fost foarte mulţumită şi nu s-ar mai fi oprit dacă nu ascundeam dicţionarul.

A urmat cutiuţa cu diverse obiecte. I-am umplut o cutiuţă cu diverse jucărioare pe care să o golească şi să o umple de câte ori vrea. N-a durat mult această activitate. În schimb le-a împrâştiat prin cameră şi am avut ce să strâng mai târziu :D

Printre aceste activităţi a tot încercat să se caţere pe noptieră şi mi-a cerut apă de "n" ori – activităţi care au devenit o rutină zilnică.

N-am mai rezistat şi am pornit laptopul şi i-am pus Speranţa pentru copii, Gala vreau să cânt şi playlistul cu Fruit train. Între timp am sortat hăinuţele ei pentru a mai face spaţiu în şifonier. După ce s-a plictisit i-am adus mâncare şi am pus-o să-mi arate ce cunoaşte din cărticelele cartonate ca să aibă răbdare să mănânce tot.

După mai multe pregătiri a urmat somnul de prânz care de data aceasta a fost cam scurt – o oră. Nu mai ştiu toate activităţile care au urmat. Dar din ce îmi amintesc am dus-o în cealaltă cameră şi i-am dat o altă cutie mare cu jucării în care s-a urcat şi a stat vreo 10 minute, putând să mai fac şi eu ceva treabă rapidă la bucătărie. Am gasit-o bineînţeles ba cocoţată pe masă, ba pe o noptieră, de unde am dat-o jos de mai multe ori.

De multă vreme are plăcerea să scoată din bibliotecă mai multe cărţi cu poze pe care să le răsfoiască. Am de gând să le scot pe toate şi să le pun în cutii pentru că a început să le strâmbe rău foile. Ca să nu mai scoată şi alte cărti, m-am aşezat lângă ea şi am început să vorbim despre imaginile şi obiectele cunoscute din acele cărţi. Îi place foarte mult să-mi prezinte tot ce ştie din imagini şi are destul de multă răbdare.

Ne-am jucat cu mingea, dar după un timp s-a plictisit şi a început să butoneze la telefonul fix.

Când a ajuns Adi acasă, ne-am aşezat la masă şi Eva a stat în scăunelul ei mâncând singurică. A fost un moment de respiro. Dar după ce s-a aşezat Adi la calculator, a început să îl bată la cap să-i pună desene cu cai şi muzică. A trebuit să o scot din cameră şi să-i caut alte activităţi.

Mai târziu ne-am jucat din nou cu mingea şi ni s-a alăturat şi Adi. Dar Eva s-a plictisit şi am oprit jocul.
Pentru că ziua era pe final, am început să ne uităm la ceas aşteptând amândoi ora de culcare a Evei. Cum s-a făcut ora de somn, am spălat-o, i-am făcut lăptic şi am pus-o la nani.

Concluzia acestei zile: m-am mustrat degeaba în tot acest timp pentru faptul că nu-i acord suficientă atenţie, crezând că acesta este motivul agitaţiei şi nemulţumirii ei. De fapt ea este un copil foarte activ, al cărei limbaj de dragoste se dovedeşte până acum a fi Timpul acordat şi indiferent cât timp îi acord, nu-i va fi suficient.

Nu am ieşit astăzi din casă pentru că a fost frig şi eu nu m-am simţit prea bine. Dacă ies cu ea în parc trebuie să alerg după ea tot timpul şi îmi este cam greu în ultima vreme.

Mulţumesc Domnului că Eva este sănătoasă şi inteligentă. Faptul că este foarte activă pentru ea nu este rău, ci este incomod pentru noi. Dar cred ca Dumnezeu a pus aceste trăsături în viaţa ei cu un scop, iar pe noi vrea să ne prelucreze prin ea.

O surpriză comică

Marţi am fost la Bucureşti pentru a vedea ce mai face micuţul din burtică. În timp ce doamna doctor îmi făcea ecografia, îmi spune: "deci avem fetiţă, nu? aşa ştiaţi şi dumneavoastra?"

Ce surpriză! :) De la patru luni doamna doctor mi-a spus că este băieţel şi la fiecare control tot băieţel se vedea că este, inclusiv la morfologia fetală. Eu am avut un scepticism exagerat. Deşi la sarcina cu Eva trei medici au vazut acelaşi lucru, ca voi avea fetiţă, nu am crezut sută la sută până s-a născut. Şi acum am avut aceeaşi înclinaţie, totuşi spre final mi-a mai dispărut neîncrederea. Şi iată că tocmai acum când începusem să fiu sigură că vom avea băieţel îmi spune doamna doctor altceva.

Mi s-a părut comic pentru că îi spusesem băieţelului pe nume şi anunţasem pe toată lumea că va fi băieţel.
I-am spus doamnei doctor că până acum la fiecare control a fost băiat. A rămas foarte surprinsă şi era chiar emoţionată. Mi-a spus că uneori se mai întâmplă şi se scuza faţă de mine, mai ales când a aflat că mai avem acasă tot o fetiţă. De parcă era vina dânsei ca este fetiţă. Eu i-am spus că mi se pare comic.

Doamna doctor s-a mai uitat încă o dată şi mi-a spus: "da, totuşi pare fetiţă. Dar la vârsta aceasta a sarcinii nu se mai vede la fel de bine ca înainte pentru ca bebeluşul a crescut şi este mai puţin spatiu".

Îmi părea rău pentru doamna doctor. Toate cumnatele mele au fost la dânsa şi nu a greşit niciodată când le-a spus ce vor avea. Şi nu îmi plăcea să o văd dezamăgită de greşeala dânsei. Nu prea ştiam cum să o încurajez, dar i-am spus că cel mai important pentru mine este să fie un copil sănătos. Sexul oricum nu îl pot hotărî părinţii, ci Dumnezeu şi El ştie ce e mai bine.

Deja îmi plânuiam să nu spun nimic prietenilor şi familiei despre aceasă schimbare, ca să aibă şi ei parte de aceeaşi supriză ca şi mine.

Totuşi doamna doctor a insistat să se mai uite o dată. După un timp îmi spune: "Mda. Aşa este. E băiat. Acum se vede foarte clar" :D Sincer nu prea credeam ca ar fi fetiţă pentru că îmi spusese de prea multe ori că este băiat.

Mă bucur că am putut să văd ce au simţit mamele care au mai primit astfel de surprize. Am cunoştinţe care au ştiut toată sarcina că au ceva şi la naştere s-a demonstrat că este cu totul alt sex.

Mama şi una din surorile mele după ce le-am povestit toată întâmplarea, au rămas scceptice. Acum aşteaptă să se nască pentru a vedea dacă este într-adevăr băieţel. Şi mi-au spus să mă pregătesc totuşi şi cu un nume de fetiţă :) Eu aveam oricum o listă cu nume de fetiţe şi băieţei. Aşa că sunt pregătită pentru orice. Totuşi cred ca acesta este băieţel. Dar hai să las un cinci la sută probabilitate sa fie altceva. Va fi tare interesant.

Eu şi Adi am vrea ca la o viitoare sarcină să aflăm ce sex are copilul doar când se va naşte. Nu va fi uşor, dar se poate. Rămâne de văzut câtă tărie vom avea pentru a face acest lucru.