Archive for decembrie, 2011

Memoria şi spiritul de observaţie ale unui copil

Am observat de multă vreme că Eva reţine destul de uşor numele şi chipurile persoanelor cu care intrăm contact. Are mai ales o slăbiciune pentru cupluri. Dacă îi spun de mam, ea repetă: mam, tataie. Dacă îi spun Marta, Eva spune: Mata, Teo. La fel face pentru Diana şi Lau, buni şi bunicu, mami şi tati.

Săptămâna trecută am fost la una din cumnatele mele din Bucuresti în vizită. Eva a avut ocazia să stea timp de o zi cu verişorii ei. S-a simţit foarte bine printre ei, iar verişorii ei au avut grijă de ea şi au tratat-o cu multă dragoste şi atenţie. De-alungul zilei îi repetam Evei cum îi cheamă ca să le poată învăţa numele. Sunt opt la număr şi a trebuit să reţină destul de multe nume.

Duminică  pe 25 decembrie am fost la masă cu parinţii, fraţii, surorile lui Adi şi familiile lor. Eva a avut din nou ocazia să cunoască persoane noi. Pe toţi i-a mai văzut şi în trecut, dar nu de când a început să reţină nume şi chipuri.

Ieri, în timp ce ne uitam pe pozele cu familia lui Adi, am rugat-o pe Eva să-mi arate pe rând unde sunt verişorii, unchii, mătuşile, bunicii, etc. Nu ne-a venit să credem căte nume şi chipuri recunoştea. Cel mai mult m-a impresionat că l-a reţinut pe "Pup" adică Vup.

De asemenea am sesizat că are un spirit de observaţie pe care cu siguranţă nu-l moşteneşte de la mine :D    Într-o seară după ce i-am făcut baie, pentru ca se udase destul de rău pe jos, am pus covorul la uscat şi l-am înlocuit între timp cu unul asemănător, dar altă culoare şi alte desene. Dimineaţă i-am urmărit reacţia: primul lucru pe care l-a făcut când a intrat în baie, a fost să-mi arate către covor şi către peştii care erau desenaţi pe el (de fapt delifini). Dacă modificăm ceva în casă ne arată insistent acel loc şi repeta săptămâni la rând cine a lucrat acolo şi ce a făcut.

A început să reţină şi să recunoască instrumente muzicale: flaut (laut), nai, oboi, orgă (ogă), vioară (ioală), chitară (catală). Încă nu le recunoaşte după sunet, doar dacă i le arăt în înregistrări video sau poze. A început să fie derutată când e vorba să deosebească vioara, chitara şi violoncelul. Dacă i le arăt pe toate una după alta, le spune chitară.

Animale şi păsări recunoaşte de mult şi îi face mare plăcere să îi pun de la Baby Einstein: world animal, baby noah, neighbourhood animal sau old MacDonald – toate cu animale.

Suntem convinşi de faptul că este normal pentru orice copil să reţină atât de multe informaţii. Şi asta se întâmplă pentru că este vârsta în care copilul asimilează şi absoarbe informaţii asemenea unei sugative. Este perioada în care copilul face cunoştinţă cu lumea înconjurătoare. Doar că fiind părinţii Evei, ne face plăcere să urmărim în special evoluţia ei şi să încercăm să păstrăm cât mai multe amintiri pe care să i le povestim când va creşte.

Lecţia felicitărilor

La biserica unde merg sunt multe fete şi mămici tinere. Şi pentru că suntem destul de multe nu avem timp suficient să vorbim sau să ne cunoaştem mai bine. De aceea ne-am întâlnit într-o seară la una din noi acasă pentru a sta de vorbă şi pentru a face câteva lucruri împreună. A fost o seară frumoasă.

Printre activităţile pe care le-am făcut a fost şi crearea unor felicitări de Crăciun pe care să le dăm ulterior cuiva drag. Am cumpărat dinainte câteva seturi de materiale special pentru felicitări în care se găseau cartoane de diverse culori şi mărimi deja îndoite, bucăţi de bandă dublu adezivă, şi diverse forme din carton cu teme de crăciun. Am împărţit toate aceste materiale în mod egal în plicuri şi apoi fără să ştim ce este înauntru am dat fiecărei fete câte un plic. A urmat apoi un timp în care fetele au făcut nişte felicitări frumoase folosindu-şi materialele şi propria imaginaţie.

După ce am terminat de făcut felicitările, am pornit o discuţie pe marginea acestor felicitări făcând o paralelă între ele şi viaţa noastră:

- când felicitările au fost împărţite nici una dintre noi nu am avut posibilitatea să ne alegem conţinutul. În acelaşi fel atunci când ne-am născut nu am avut posibilitatea să ne alegem trăsăturile fizice, de caracter, temperamentul, înclinaţiile şi talentele. Toate acestea Dumnezeu le-a pus în noi şi cu ajutorul Lui poate ieşi ceva foarte frumos şi original.

- atunci când am deschis plicurile parcă unora dintre noi ne-ar fi placut să ne pice alte culori şi alte forme pentru ornat felicitările sau am fi făcut schimb cu cea de lângă noi. Tot aşa de foarte multe ori suntem nemulţumite de anumite trăsături de caracter si temperament la care avem de lucrat, suntem înclinate să credem că dacă am fi fost altfel am fi făcut mai multe în viaţă sau ne-ar fi fost mai uşor. Privim la talentele altora şi uităm să le căutăm şi să le dezvoltăm pe ale noastre.

- după ce fiecare fată a văzut materialele pe care le are la dispozitie a putut să aibă două atitudini: să încerce să creeze ceva frumos sau să spună că nu poate să iasă nimic frumos din ceea ce are şi să nu facă nimic. Care este atitudinea noastră când ne uităm la noi însene? Căutăm să dezvoltăm şi să folosim ceea ce Dumnezeu a pus frumos în noi sau suntem nemulţumite de lipsurile noastre şi preferăm să renunţăm la visuri fiind măcinate poate de gândul că alte persoane pot realiza mai multe în viaţă pentru că au alte talente şi înclinaţii.

- la sfârşitul timpului de creaţie am dat fiecare felicitare din mână în mână. Fetele şi-au împodobit felicitările într-un stil propriu şi toate au fost frumoase şi originale. La fel din darurile cu care fiecare din noi ne-am născut se pot forma caractere şi vieţi frumoase care să aibă influenţă bună asupra celor din jur şi în primul rând care să Îi placă lui Dumnezeu.

-am observat că în multe din felicitări se aflau elemente ornamentale comune cu ale altor felicitari. Fiecare a folosit acel element într-un stil propriu, ba uneori au existat şi coincidenţe, elementul respectiv fiind pus de către o fată în acelaşi loc în care l-a pus alta. În mod asemănător cu daruri asemănătoare pe care Dumnezeu ni le-a dat, vom realiza lucruri diferite, pentru că împrejurările, familiile, înclinaţiile şi multe alte aspecte din viaţa noastre sunt diferite. 

Concluzia acestei discutii a fost următoarea:

Read the rest of this entry »