Archive for noiembrie, 2011

Ora de culcare

Am observat la Eva un obicei tare drăguţ, pentru care stăm uneori pe hol la uşa camerei ei şi ne distrăm ascultând-o. Despre ce este vorba? Despre obiceiul ei de a vorbi şi cânta înainte să adoarmă. De pe la 6 săptămâni am obişnuit-o pe Eva să se culce la ora 21. De atunci am păstrat acest program. Se întâmplă uneori să nu fie suficient de obosită şi după ce îşi termină sticuţa cu lapte începe să cânte sau să vorbeasca singură în patuţ până adoarme. Suntem tare încântaţi să o ascultăm. Daca facem zgomot pe hol, se opreşte imediat şi ciuleşte urechile, apoi îşi continuă activitatea. Mai de mult o găseam dormind înconjurată de jucării sau cu o cărticică în mână pentru că neavând somn se ridica şi işi alegea diverse jucării cu care se juca pe întuneric.  Bineînţeles că mai sunt şi exceptii rare când coboară din pătuţ şi ciocăne în uşă strigându-ne. De vreo săptămână-două îmi cere să-i dau o păpuşă cu care să doarmă, de aceea i-am luat o păpuşă mai mare din material textil de la Ikea cu care s-a împrietenit repede. Nu este încă foarte ataşată de ea, dar nici nu o încurajez în acestă privinţă, doar că i-o dau la culcare dacă mi-o cere.

În general şi la prânz adoarme foarte uşor. Trag draperia la geam, o pun în pătuţ şi o învelesc, apoi ies din cameră. Nu este nevoie de biberon. În general adoarme fără comentarii. Dacă dorm şi eu cu ea în cameră atunci de multe ori iese din pătuţ şi vine lângă mine şi după ce vorbeşte şi se foieşte un timp, adoarme. Dacă este la bunici, atunci lucrurile se schimbă foarte mult şi nu vrea să doarmă singură, chiar dacă eu sunt cea care o pun la culcare. Se ridică în pătuţ şi plânge strigându-şi cu mare jale mătuşile sau bunicii.

Îi mulţumesc Domnului pentru aceste obiceiuri bune ale Evei. De foarte multe ori mă preocup şi mă frământ de cele care îmi dau bătai de cap în loc să fiu recunoscătoare pentru cele bune.

Eva mai are şi alte obiceiuri bune: de la câteva luni stă cuminte să îi tai unghiile, la medicamente deschide guriţa şi primeşte inclusiv pastilele pe care trebuie să i le introduc pe gât ca să nu le mestece (la vigantol indiferent că plânge sau are alte preocupări se opreşte instantaneu şi deschide gura), tot de la câteva luni stă cuminte oridecâte ori trebuie să o şterg în urechi după ce o spăl :)

Eva, computerul şi cântecele

Când era mai mică i-am pus Evei să vizioneze desenele Baby Einstein şi DVD-ul cu muzică creştina "Speranţa pentru copii" volumul 1. Puteam astfel să rezolv în linişte măcar pentru o jumătate de oră treburile din casă. Cu timpul am scos acest obicei din viaţa ei, pentru ca nu am dorit să-i creez dependenţă şi nici să-i dezvolt plăcerea pentru aceasă activitate. Sunt mult alte lucruri  mai frumoase şi mai utile pentru dezvoltarea ei. Am încercat de asemenea să nu folosesc computerul când sunt cu ea pentru că înclinaţia ei naturală este să facă exact ce mă vede pe mine. E puţin mai dificil în acestă privinţă pentru că meseria lui Adi este în domeniu şi lucrând acasa, îl vede folosind mereu computerul. Cu toate aceste străduinţe ale mele, când mă prinde ascultând online Radio Unison în timp ce fac treabă, mă roagă să-i pun "la la" adică muzică sau desene. De aceea m-am hotărât să caut câteva cântece creştine sau laice pentru copii cu video pe care să i le pun la nevoie. Le ascultă cu plăcere şi este foarte captivată de copiii foarte mici care cântă. Astfel reuşesc să-i cultiv plăcerea pentru muzică (de asemenea în maşină avem ca regulă să ascultăm numai muzică clasică de pe postul de radio Muzical pentru a se obişnui cu acest gen de muzică).

Tot căutând cântece pentru Eva am alcătuit o listă cu o parte din ele şi le-am postat pe pagina de cântece pentru copii. Urmează să adaug cântece laice pentru copii şi piese instrumentale, care de asemenea îi plac foarte mult dacă au video şi dacă sunt vesele (la cele triste sau lente se plictiseşte foarte repede)

Ciorba de cocoş

Într-o zi după ce am aşezat ciorba pe masă si am pus-o pe Eva în scăunelul ei, ea a început dintr-o dată să exclame fără oprire: "mâna, mâna, mâna!" Pentru că nu avusese loc în castron, o parte din gheara de cocoş atârna pe marginea lui. I-am explicat că este o mână de cocoş şi a început să repete; cocoti mâna, cocoti mâna. Nu numai că a fost încântată de noua ei descoperire, dar a mâncat şi cu plăcere toată "mâna de cocoş". După aceea am descoperit că îi place şi gâtlejul şi aripa. Înainte îi dădeam doar pieptul sau pulpa. Acum oridecâteori mânâncă o ciorbă de pui spune cane cocoti sau mai nou spune cane mu sau cane baca (carne de vaca).

De-acum ştie foarte bine ce nu are voie să facă. Într-o zi în timp ce spălam vasele, ea îşi făcea de lucru prin bucătarie. De obicei cotrobăie prin dulapul cu vase sau prin cutiile cu borcane şi sticle de sub masa, se urcă pe scaune şi de pe ele pe dulap sau pe masă, întinde capul pe geam şi îl strigă pe nenea povestindu-i că tocmai a mâncat – nu ştiu pe care nene, dar ea îl strigă pe nenea. Uneori se întâmplă să iasă la blocul de vizavi un domn care îşi fumează ţigara şi ea începe să-l strige iar acel domn dispare destul de repede în casa :) Şi după cum spuneam, în timp ce spălam vasele ea s-a furişat sub masă ca să scoată nişte borcane din cutie. Dar înainte să-si înceapă activitatea a verificat dacă o văd şi pentru că eu tocmai mă uitam să văd ce face a ieşit repede de sub masă şi mi-a strigat; bau – încercând să mă convingă ca ea se juca de-a bau. Altă dată întindeam rufele pe balcon iar ea încerca să scoată încetişor portofelul meu din geantă, dar în acelaşi timp se uita să vadă daca o observ şi când am verificat să văd ce face, iar a strigat: bau :)

Mai are obiceiul să se joace cu mine lovindu-mă cu palma peste burtă sau faţă. Şi loveşte destul de tare. I-am repetat că doare şi am pus-o să-şi dea şi ei ca să vadă cum e. Când eram la biserică, în camera special amenajată pentru copiii mici, a lovit cu palma pe unul din copilaşi şi imediat s-a uitat la mine şi s-a lovit singură cu palma peste faţă.

Astăzi l-a ciupit pe unul din copilaşi şi înainte să reacţionez s-a întors spre mine şi s-a tras singură de ureche :) Încă mai lucrăm la aceste obiceiuri ale ei de a ciupi, de a da cu palma sau de a muşca. Am observat că nu le face când se supără. Pur şi simplu e un obcei de care nu se lasă deocamdată.