Blogul unei mame

Îmi place foarte mult să citesc. În ultima vreme m-au preocupat cărţile despre educaţia copiilor. Ne-am confruntat cu mai multe situaţii în care n-am ştiut cum ar trebui să ne comportăm cu Eva, de aceea am vrut să vedem ce ne sfătuiesc oameni cu mai multă experienţă, oameni credincioşi care şi-au crescut copiii în ascultare de Dumnezeu şi sub lumina Cuvântului Său. Rămân la aceeaşi idee pe care am scris-o într-un articol mai vechi: în primul rând noi ca părinţi trebuie să ne rugăm Domnului să ne dea înţelepciune pentru a şti cum să ne comportam cu copiii noştri, deoarece El este singurul care cunoaşte starea inimii şi a minţii unei persoane. Este singurul care ştie să descifreze ce se află în mintea unui copil şi de ce anume are el nevoie în acea perioadă. Şi El ne-a promis în Cuvântul Său că va da înţelepciune celui care o va cere. Dar totodată cred ca este bine să învăţăm şi din greşelile şi reuşitele înaintaşilor nostri, a celor care L-au iubit pe Dumnezeu din toată inima şi au transmis această dragoste şi copiilor lor.

Nu voi trece pe blog decât cărţile pe care le-am citit şi pe cele care mi se par scrise într-o manieră sănătoasă. Nu îmi place să pierd timpul citind o carte care nu are nimic profund, scrisă de dragul de a fi scrisă sau cu scop comercial şi nu vă doresc nici vouă acest lucru. Sunt o multitudine de cărţi pe această temă, însă doar câteva în care se vorbeşte despre educaţia copiilor făcută de nişte părinţi care trăiesc în ascultare de Dumnezeu şi de Cuvântul Lui. Aceste cărţi le voi prezenta şi voi încerca să fac şi o scurtă recenzie.

Pe 7 mai Iosif a implinit 3 luni si mai bine de 7 kilograme. Este in continuare un copil cuminte.

Cand ies in parc, daca este satul doarme linistit in carucior si eu o pot umbla dupa Eva. La biserica daca este satul, sta in scoica linistit si nu ma deranjeaza. In general adoarme singur sau la san.

In ultima vreme nu-i mai place asa mult sa stea pe spate, de aceea il asez pe o perna ca sa vada mai bine ce este in jurul lui. Ii place sa stau cu el de vorba. Daca plec de langa el incepe sa planga si cum ma intorc se linisteste. Cand am treaba prin camera, nu ma pierde nici o clipa din ochi, isi suceste capul in toate directiile ca sa sa ma vada. E un scump. Uneori cand ma asez langa el si am treaba, sta atent cu ochii la mine asteptand sa-i spun ceva, imediat ce ma uit la el incepe sa dea din maini si picioare, sa rada si sa vorbeasca.

De mai bine de o luna a inceput sa-si suga degetul cu mare pofta. Mai nou introduce toate degetele si uneori ambele maini. Initial am crezut ca nu se satura, dar dupa mai multe cercetari si probe am realizat ca nu asta este cauza. Pur si simplu ii place sa rontaie ceva.

Cam de pe la 3 luni am inceput sa-i agat jucarii deasupra patutului. Este foarte incantat de ele. Da din picioare si din maini si incepe sa le vorbeasca. Sta asa foarte mult timp si nu se plictiseste. Uneori ii deschid palma mainii drepte si ii pun o jucarioara. Dupa 15-20 de minute il gasesc tot cu ea in mana desi nu stie sa se joace cu ea

Ii multumesc Domnului pentru el si Eva si Il rog sa-i protejeze, sa le dea sanatate si noua intelepciune si rabdare in cresterea lor.

Acum câteva săptămâni am făcut o programare pentru Eva la medicul nutriţionist Claudia Filip. Pe lângă multe sfaturi, am primit şi o reţetă gustoasă şi hrănitoare pentru copilaşii noştri, dar şi pentru noi.

De data aceasta am eu un filmuleţ preferat. Tot căutând pentru Eva filmuleţe educative, am dat peste ăsta. Îmi plac foarte mult filmuleţele de la "Tutitu"

Găsiţi filmuleţul în pagina cu filmuleţe educative: Alphabet with tutitu

Eva are un nou cântecel preferat: "floricele câmpii" şi pentru că m-a pus aşa des să i-l cânt şi nu ştiam decât prima strofă, am intrat pe youtube să caut varianta completă. M-am bucurat să-l găsesc şi cu video.

De 1 Mai am hotărât să mergem cu familia la nişte prieteni de lângă Dunăre, aşa că am plecat cu o zi înainte ca să fim fresh a doua zi. Călătoria a durat cam 4 ore, iar în maşină temperatura era foarte ridicată. Acest drum a fost un adevărat test de răbdare pentru Eva şi de creativitate pentru noi. Scumpa noastră a fost exemplar de cuminte pentru că pe drum am vorbit despre tot ce cunoştea ea din ce vedeam pe geam: tractoare, basculante, tiruri, căruţe, cai, am cântat, am mâncat, etc I-am povestit Evei că vom merge la o fetiţă mică pe nume Rebeca şi că are multe jucării, că are curte şi leagăn. În ultima parte a călătoriei Eva a început să dea semne de oboseală şi plictis, dar din când în când spunea: Lebeca, Lebeca, medem a Lebeca. Trecea un timp şi iar: Lebeca culii (jucării). A repetat de atâtea ori până ni s-a luat nouă. Ceea ce m-a surprins însă, este că se încuraja singură cu acest happy end al drumului şi se înveselea.
 A doua zi când ne-am întors, deşi am plecat dupa ora 17 căldura a fost mai mare. Eva a fost mai agitată de data asta, dar din nou în a doua parte a călătoriei mi-a spus că ea va face baie când ajunge acasă. Când spune că face baie, îmi enumeră jucăriile de baie: calul portocaliu, vaca, raţa, păpuşa Lili. I-am promis câ îi voi face baie când ajungem acasa. Aşa că am avut parte de un nou refren cu care Eva s-a încurajat până acasă Şi m-am
ţinut de cuvânt.

Sunt nenumărate situaţiile în care putem face şi noi ca Eva. De la curăţenia zilnica şi până la creşterea unui copil, să ne gândim cu bucurie şi optimism la rezultatele dorite care nu vor întârzia să apară.

Vă doresc din inimă să ajungeţi să vă bucuraţi de rodul muncii voastre!